Salvarea

                                                                               de Andrei Beches

Într-o zi senină de iarnă
cu multă zăpadă și mulți țurțuri de gheață,
o familie împlinită ieși la plimbare...
Voiau bucuria muntelui s-o simtă din plin
căci erau sus pe culmi; cerul era senin.
Să mergem la schi? Intrebă mama,
pe copil ținându-l de mână, și pe tata.
Băiețelul răspunse: eu aș vrea sanie...
Cum să zic...
m-aș da cu sania...
pentru schi sunt prea mic.

Eu stăteam liniștit și nostalgic într-un colț;
Îi priveam...
Știam ce vad... vedeam în ei bunătate,
bucurie și multă trăire frumoasă,
părtășie...

O viață frumoasă, sus pe munte, cerul senin,
ce vrei mai mult?? Aveau binecuvântare... din plin!
De ce? De ce voiau să coboare
din harul bogat de care aveau parte?
De ce voiau o sanie să ajungă în vale?
În vale sunt câinii si clipe de chin amar, cu lanțuri și zale...
Mă întristasem de decizia lor...

Stați sus pe munte! Acolo e bucuria!
Nu mergeți în vale! Nu vă petreceți acolo veșnicia!
Să îi opresc? Dacă mă vad ceilalți...? Ce zic despre mine?
Văd că sunt pocăit... nu pot... mi-e rușine...
Să îi oprească altcineva! Și altii să le facă bine.
Îmi pare rău pentru ei... erau oameni drăguți...

De-odată aud vocea blândă a Domnului din Cer:
"Iubitule, mă auzi?" Îmi spunea El...
"Vreau să îti amintesc...
și tu erai ca ei; și tu mergeai în vale
și Eu stateam ascuns și te priveam.
Dar nu am stat ca tine... Eu ți-am ieșit în cale!
Și dacă mă iubesti și pretinzi că ești copilul Meu,
oprește-i! Salvează-i de la moarte...
cum te-am salvat și Eu."

Cu lacrimi pe față curgând
am început să strig cu toată puterea...
Stați sus pe munte!!! Nu coborâți!!!
Nu urcați pe sanie!!!
Schimbați-vă parerea!!!

Spre marea mea uimire, ei se opriseră!
Curând, în rugi de mulțumire îi vedeam stăruind...
O, Doamne, mulțumim că ne-ai salvat din vale
căci ochii i-am deschis și am văzut acolo
nu bucurii și slavă... ci scrâșnete si jale.

Plângeam de bucurie pe genunchi și eu
căci Domnul îsi arătase din nou iubirea
și-n dreptul lor, și-al meu.
Și-I mulțumesc și-acuma că încă mă iubeste.
De pofte, de minciună, de hulă, sau curvie,
de vicii, răutate, rușine, blasfemie...
în dragostea Lui mare de toate mă păzește.

De-acum eu sunt un om nou,
sunt un răscumpărat al Domnului,
și pot s-aștept venirea! Și nunta Mielului!
Și poate orișicine să scape de rușine.

Mai vreau să-ți spun un lucru:
Când iadul e aproape și vrea să te înfrunte,
tu ține-te de Domnul;
Cu El ești sus pe munte.

Amin.