"NECAZUL CU OAMENII ESTE CĂ SUNT INTERESAȚI DE VITEZA CU CARE ÎNAINTEAZĂ, NU DE DIRECȚIA ÎN CARE SE DUC."

Încotro?

                                                                      de Raul Popa

Cu toți pornim la drumul mare

De când ne naștem pân' murim;

Aceasta e calea pe care 

Habar n-avem cum o sfârșim.

Un lucru-i important pe cale

Și e un interes major

Cu ce viteză mergem oare?

Cât e de greu, cât de ușor?

Viteza noastră de-alergare

Prin viața asta de nevoi

Cu siguranță e prea mare

Ca să ne-ntoarcem înapoi.

Când e ușor, viteza crește;

Și când e greu, of! Mică e...

Cu greutăți, cu sarcini grele,

Noi mergem numai 'nainte.

Ne place ca să treacă anii,

Ca să ajungem oameni mari,

Bogați, puternici, plini de banii

Ce ne-au făcut atât de-avari.

Ne place să ne trăim viața;

Viteza nu-i mai importantă...

Curând ni se zbârcește fața

De-așa privire impozantă.

Dar într-o zi spre bătrânețe,

Atunci când viteza-i redusă,

Ne prinde parcă, o tristețe:

Prea repede e viața dusă.

Ce importantă-era viteza

Când alergam prin viață-n gol!

Făr' a ne pune întrebarea:

Viteză-avem, dar încotro?

O, vai, direcția-i greșită!

Busola n-am mai cercetat;

Dar prea târziu; viața-i trăită

Și înapoi nu e de dat.

Ce bine-ar fi din tinerețe

Noi cârma s-o luăm în mână

Și din Cuvânt luând povețe,

S-avem direcția cea bună.

Amin.

Rugăciune

                                                                               de Andrei Becheș

Să iubesc cum Tu ai iubit oamenii,

Să ascult cum Tu m-ai învățat să o fac,

Să-mi ajut și să-mi prețuiesc semenii,

Pe cei morți să-i aduc la viață, din păcat.

Să fiu o candelă luminoasă în neguri,

Să dau gust bun unei lumi alterate,

Să fiu pregătit în orice ceas pentru ceruri,

Să nu dau curs la ale celui rău șoapte.

Pentru aceasta mă rog și la aceasta mijlocesc,

Cu acest gând sunt de dimineața până seara târziu;

Un ocean de întuneric să îmi dea, eu să nu rătăcesc,

Ci o viață întreagă credincios să Îți fiu.

E rugăciunea mea dintr-o inimă schimbată,

O inimă ce se minunează de lucrarea Ta;

Dar o inimă des mâhnită si disperată,

E inima ce tânjește după Tine, în ființa mea.

Știu că asculți rugăciunea copilului Tău

Și mulțumesc că am parte de această onoare,

Să umblu cu Tine și să trăiesc mereu

În al Tău har sfânt și în a Ta binecuvântare.

Amin.