"NECAZUL CU OAMENII ESTE CĂ SUNT INTERESAȚI DE VITEZA CU CARE ÎNAINTEAZĂ, NU DE DIRECȚIA ÎN CARE SE DUC."

Încotro?

                                                                      de Raul Popa

Cu toți pornim la drumul mare

De când ne naștem pân' murim;

Aceasta e calea pe care 

Habar n-avem cum o sfârșim.

Un lucru-i important pe cale

Și e un interes major

Cu ce viteză mergem oare?

Cât e de greu, cât de ușor?

Viteza noastră de-alergare

Prin viața asta de nevoi

Cu siguranță e prea mare

Ca să ne-ntoarcem înapoi.

Când e ușor, viteza crește;

Și când e greu, of! Mică e...

Cu greutăți, cu sarcini grele,

Noi mergem numai 'nainte.

Ne place ca să treacă anii,

Ca să ajungem oameni mari,

Bogați, puternici, plini de banii

Ce ne-au făcut atât de-avari.

Ne place să ne trăim viața;

Viteza nu-i mai importantă...

Curând ni se zbârcește fața

De-așa privire impozantă.

Dar într-o zi spre bătrânețe,

Atunci când viteza-i redusă,

Ne prinde parcă, o tristețe:

Prea repede e viața dusă.

Ce importantă-era viteza

Când alergam prin viață-n gol!

Făr' a ne pune întrebarea:

Viteză-avem, dar încotro?

O, vai, direcția-i greșită!

Busola n-am mai cercetat;

Dar prea târziu; viața-i trăită

Și înapoi nu e de dat.

Ce bine-ar fi din tinerețe

Noi cârma s-o luăm în mână

Și din Cuvânt luând povețe,

S-avem direcția cea bună.

Amin.