Isus

                                                         

                                                                                de Raul Popa

O, cum a fost, Isus, când Tu în lume

Ca un copil smerit Tu ai venit?

Dac-ar veni un om să-mi poată spune

De ce în casa lui nu Te-a primit.

De ce chiar pentru Tine-n toată lumea

Un loc călduț, curat nu s-a găsit?

Când Tu, Isus semnificai Minunea

Ce Dumnezeul Sfânt a-ngăduit.

De ce nu Te-au iubit când din Scriptură

Cu-nțelepciune le vorbeai duios?

Când le dădeai la toți învățătură

Și le-arătai că doar Tu ești Hristos.

De ce Te-au omorât, când Tu pe nimeni

Nu ai lovit măcar cu-o vorbă rea?

De ce au trebuit atunci în Tine

Cu pietre și cu-njurături să dea?

De ce și azi după atîta vreme

Mereu aceiași oameni Te urăsc?

De ce un Univers acuma geme

De-aceia care Te batjocoresc?

Ce le-ai facut Tu rău acestor oameni

De Te urăsc așa de mult, Isus?

Trăiesc o viață-aicea jos de fameni

Și nu își mai ridică ochii-n sus.

Tu i-ai iubit mereu cu-a Ta iubire

Ce s-a jertfit acolo pe Calvar,

Dar cine să iubească, ca și Tine

Când omul e atâta de avar?

Dar într-o zi aceea iesle care

Te-a găzduit, pe toți va judeca;

Va judeca iubirea jertfitoare

Pe orice om ce n-a crezut în ea.

Vor fi atunci chemați la Judecată

Aceia toti ce Te-au utât mereu

Și vor primi în Ceruri o răsplată

Din mâna dreaptă a lui Dumnezeu.

Amin.